Dragă şcoală…

Dragă şcoală, la o simplă căutare pe google, cele mai triste scrisori la adresa ta încep, paradoxal, cu „Dragă”.

Într-un paradox ne aflăm şi atunci când numărăm beneficiarii sistemului de învăţământ public şi citim ştirile, postările pe bloguri, reacţiile publice, care vorbesc despre şcoli ca despre case ale groazei.

Cercetări din ce în ce mai actuale vorbesc despre bolile elevilor, despre abandon, despre stres, despre eșec, despre violență, despre ignorarea copiilor cu nevoi speciale, despre ghiozdane, știrile disecă marginalizări, căderi în haznale, iar istoria școlii românești seamănă cu istoria bisericească, ciclic petrecând marile evenimente cosmice: aprobarea, contestarea, dezbaterea, modificarea calendarului anului şcolar (intotdeauna în această ordine), aprobarea, contestarea, dezbaterea, modificarea metodologiilor examenelor naţionale.

Stereotipuri se nasc, prejudecăţi se multiplică, însă foarte rar chiar se discută punctual despre ce face diferenţa între a fi bine şi a fi rău la şcoală.

Într-un efort curajos, ne-am propus să realizăm o cercetare educaţională în judeţul Călăraşi, pentru a analiza reprezentările elevilor, profesorilor şi părinţilor asupra conceptului de hedonism şcolar. Dorim să înţelegem cât de coerente sunt viziunile profesorilor şi beneficiarilor sistemului de învăţământ asupra plăcerii de a învăţa în şcoală.

Acest articol explică motivaţiile acestui demers, dorinţa de a cunoaşte exact cum văd elevii, părinţii şi profesorii călărăşeni viaţa în instituţiile de învăţământ.